Mă tot întreabă lumea ce mă inspiră. Am mereu un răspuns vag acompaniat de nelipsitele sprâncene și umeri ridicați, apoi zâmbind zic  ‘orice’. În capul meu totul e logic de confuz și mă descurc cu ușurință, însă explicațiile mă împing spre mici diversiuni pentru a schimba subectul iute. Adevărul este că nici eu nu cunosc încurcatele mele căi, însa abia aștept să le depănăm aici.

N-am de gând să mă învârt în jurul ideii că un blog e good marketing, sunt sinceră că asta m-a împins, dar puțină ordine în idei nu strică. Când am început să am programul din ce în ce mai încărcat, stresul era maxim și îmi cam luam foc repede și la oricine. Spre salvarea celorlalți probabil, voci întelepte mi-au recomandat tehnica delegării responsabilității. Bun. A mers perfect. Chiar și atunci cand m-am dus la D (responsabil marketing online) sa deleg sarcina promovării imaginii online. Soluția? ‘N-ai idee cât de bine indexează Google un blog fashion! Contintul unic este cel mai bine poziționat în orice motor de căutare!’. Și uite-mă delegand sarcina promovării online… conform planului, mie.

Într-un interviu recent mi s-a cerut să descriu brandul ‘Laura Galic’ printr-un singur cuvânt. M-am surprins cât de iute mi-a venit la degete și-am scris ‘feminism’. Nu. Chiar nu sunt fanatică, e doar o atitudine sănătoasă, distractivă uneori. De când am deschis atelierul am avut ‘plăcerea’ să văd o paradă aproape continuă de mentalități pe cât de închise, pe atât de comice spre final. Combinația câștigătoare pentru un patron/șef? Tânăr, femeie, naiv, imposibilitate patologică de a spune nu, dornic să facă pe plac altora. All good. Rezultatele nu au întarziat să apară. Primul om pe care l-am concediat (tremurând ca o trestie) s-a întors a doua zi la muncă spunând cu seninătate ‘am decis că ieri nu se ia în calcul’. N-am dormit 2 nopți. Al doilea m-a învațat multe, îi sunt datoare. Mă dădeam cu capul de pereți încercând să mă gândesc cum să-l dau afară (imi era groaznic de frică de el… era de înteles, avea 1.40cm). Într-o zi mă salvează tot el zicând ‘dacă așa ai de gând să faci, atunci eu plec’. Pauză. Liniște asurzitoare. Nici dacă aș fi zis ceva nu aș fi fost mai feroce. ‘Bun! PLEC!’ . Unde a plecat? Să se întalnească cu logodnicul meu să mă pârască. Aș vrea sa pot spune că de atunci mintea mi s-a mai luminat, dar a marcat doar începutul unui lung șir de împleticiri si bâlbâieli. Dar am învațat ceva. E tare comică fracțiunea aia de secundă când ezită un bărbat să-mi dea noroc când îi intind mâna ferm. Sunt lucrurile simple care mă fac fericită.

Ce loc au toate astea într-un blog fashion?  Hai să vedem ținuta ca o simplă unealtă care servește unui scop. Nu încerc să-i scad din glamour sau valoare, doar îmi câștig existența din asta, dooh. Simplă da, însă nu de neglijat. Nu degeaba stai o oră când alegi hainele.  E ca la psiholog. Cum mă simt? De roșu sau verde? Fustă sau pantalon? De ce ? De-aia trăim mai mult! Evoluția a aprins un beculeț în mintea barbaților și așa s-au născut metrosexualii. Iată o bună explcație pentru fenomen.

Mă uit la evoluția în timp a lucrurilor pe care le creez și fiecare tendința  îmi amintește de un moment specific din viața. Nu e un secret că nu urmez tendințele în fashion din fiecare sezon. Mă plictisesc groaznic. Dezvoltarea personală. Asta ar trebui să fie la modă.