Începuturi

Posted on 5 Comments

Mă tot întreabă lumea ce mă inspiră. Am mereu un răspuns vag acompaniat de nelipsitele sprâncene și umeri ridicați, apoi zâmbind zic  ‘orice’. În capul meu totul e logic de confuz și mă descurc cu ușurință, însă explicațiile mă împing spre mici diversiuni pentru a schimba subectul iute. Adevărul este că nici eu nu cunosc încurcatele mele căi, însa abia aștept să le depănăm aici.

(mai mult…)

Sunetul mării

Posted on Leave a comment

După o îndelungată pauză revin cu un subiect foarte drag mie. Recent mi-am reorganizat biroul si locul gol de pe perete parcă urla să-i fie atârnat un zorzon, afiș, tablou, ceva. Din când în când mai primesc scrisori, vederi, de la clienți, în special din străinătate. Sincer, de fiecare dată cand găseam una în postă, eram mai fericită decât atunci cand aveam 5 ani, era Crăciun și am crezut că l-am văzut pe moșul după bloc  (bujori înflăcărați, inima pompând cu putere, transpirație abundentă și nelipsitul zâmbet atârnat ca o beteală de la o ureche la alta, un „Santa-mode” standard de fericire brută). Acum, colajul de scrisori stă la loc de cinste și îmi încarcă bateriile zilnic. Pentru că, știm bine că uneori, oricât de mult ți-ar place ce faci tot ai nevoie de un mic ghiont, o mică resetare scurtă, ca să îți amintești de ce faci ceea ce faci. Da, mă hrănesc din colajul ăla, ma hrănesc din feedback-ul primit online și vă jur, de fiecare dată cand vorbesc cu voi și vă exprimați mulțumirea și uneori chiar pasiunea stârnită de produsele mele, mă trec fiorii din cap până în picioare și, pentru scurt timp, e Craciun și revin în „santa-mode”.

(mai mult…)

Eleganță

Posted on Leave a comment

                         Am avut o surpinzatoare plăcere recent să vorbesc în fața unor copii de 16 ani – copii frumoși, cuminți și surpinzator de receptivi. M-am împotrivit uimitor nevoii de a refuza invitația grație unei noi rezoluții. Nu refuz niciodată nimic dacă singurul motiv contra este ‘frică’. Frică de necunoscut, frică de a fi judecat, de a fi mut în fața unor ochi cât cepele și urechi ciulite așteptând în van să spui ceva inteligent. Pff.. instant am acceptat.

(mai mult…)

Manej

Posted on Leave a comment


                          Nu cred că sunt singura care a avut visul ăla enervant despre începutul școlii. Se termina vacanța și intram în panică pentru că nu mi-am terminat temele sau pentru că nu am învățat pentru un test. Îl mai am și acum, după mai bine de 7 ani de la terminarea facultății. Ar trebui să spun 10 ani, facultatea numai despre învățat nu a fost. Aș descrie mai degrabă experiența prin ‘descurcat’. Da, m-am descurcat. Însă oare s-au meritat atâtea nopți nedormite, atâta stres și neliniște, atâtea zeci de kilograme de hârtii scrise și cărate zi de zi. Serios, care mai e scopul profesorului dacă dictează din manualul meu același lucru? Pot copia și eu acasă cu același ‘entuziasm’.

(mai mult…)

Luni

Posted on 2 Comments

Cică lunea nici iarba nu crește. Adevărat. Doar că ‘Lunea’ proverbială, în domeniul privat are o îndârjire fantastică de a se repeta în mod constant în cursul celor 7 zile. Nu cred că trebuie să amintesc cunoscătorilor despre multifațetată lume a modei, unde ‘Lunea’ se repetă în mod sistematic ca un jumping jack afurisit.

(mai mult…)

Tirani și neliniștiți

Posted on Leave a comment

Am citit de curând un articol care m-a ‘indispus’ puțin. Și când spun ‘indispus’ vreau să spun ‘infuriat’. Inițial mă gandeam că poate ar fi fost scris cu ironie. Speranțe aiurea. Cu cât mă gândesc mai mult la ce-aș scrie în continuare cu atât mi se rostogolesc cuvintele mai vulcanic și simt cum îmi pocnesc arterele în gât. Așa sunt eu. Mă înfurii de la amănunte nesemnificative. Cum ar fi snobismul mascat ca modă.

(mai mult…)

Anger Management

Posted on Leave a comment

   Azi voi discuta despre furie. Despre cum am învățat să o iubesc, și ea pe mine. A fost greu, recunosc – abia după 27 de ani am regăsit-o și mi-e tare dragă. Prostia mea stă în calibrare.  Pentru moment sunt ca un texan cu arme în dotare, pe caniculă. Cam imprevizibil.

    Am avut ‘placerea’, înainte de a-mi deschide propriul atelier, de a lucra ca stagiar într-o anumită firmă mare de confecții. Profesoara auzindu-mi planurile de practică m-a cam luat în râs și mi-a zis blând și mămos: ‘te vor mânca de vie’. Am zis că-i bullshit, mă descurc. Cu 23 de ani experiență în înghițitul furiei, domeniu virgin deocamdată, am zis că sunt expertă în frustrările altora.  Deloc. O luna, o mapă de schițe furată, o criză de bilă și 10 indigestii mai târziu, i-am dat dreptate.  Mi-am zis că lumea modei nu-i de mine.

(mai mult…)