Sunetul mării
După o îndelungată pauză revin cu un subiect foarte drag mie. Recent mi-am reorganizat biroul si locul gol de pe perete parcă urla să-i fie atârnat un zorzon, afiș, tablou, ceva. Din când în când mai primesc scrisori, vederi, de la clienți, în special din străinătate. Sincer, de fiecare dată cand găseam una în postă, eram mai fericită decât atunci cand aveam 5 ani, era Crăciun și am crezut că l-am văzut pe moșul după bloc (bujori înflăcărați, inima pompând cu putere, transpirație abundentă și nelipsitul zâmbet atârnat ca o beteală de la o ureche la alta, un „Santa-mode” standard de fericire brută). Acum, colajul de scrisori stă la loc de cinste și îmi încarcă bateriile zilnic. Pentru că, știm bine că uneori, oricât de mult ți-ar place ce faci tot ai nevoie de un mic ghiont, o mică resetare scurtă, ca să îți amintești de ce faci ceea ce faci. Da, mă hrănesc din colajul ăla, ma hrănesc din feedback-ul primit online și vă jur, de fiecare dată cand vorbesc cu voi și vă exprimați mulțumirea și uneori chiar pasiunea stârnită de produsele mele, mă trec fiorii din cap până în picioare și, pentru scurt timp, e Craciun și revin în „santa-mode”.